Hrănirea și adăparea vacilor

Postat la data 20/07/16, de catre Delia Onofrei

  • Pasunat vaci - hrana bovine - adaparea vacilor
  • Pe timp de vară este obligatoriu ca toate fermele să dispună de nutreț verde, acesta reprezintă 80-100% din valoarea nutrivă a rației, în funcție de producția zilnică. Baza hrănirii este pașunea și conveierul verde din primavară până în toamnă. O pășune foarte bună sau masă verde de calitate poate asigura necesarul de principii nutritive pentru producții medii zilnice de 12-15 Kg/lapte, fără concentrate. Dacă vacile produc și cantități mai mari se dau și concetrate.
Cea mai economică este hrănirea la pășune. În vederea trecerii la regimul de pășunat se efectuează controlul sanitar-veterinar al animalelor, vaccinările preventive, corectarea unghiilor etc. Trecerea la pășunat sau la hrănirea cu masă verde trebuie să se facă treptat: cu o săptămână înainte de a fi scoase la pășune, se reduc fibroasele în rație și se măresc suculentele. În prima săptămână, obligatoriu vacile vor primi înainte de a fi scoase la pășune un tain de fibroase. Durata pașunatului se mărește progresiv. În prima zi se va pașuna cel mult o oră, apoi timpul alocat se mărește pentru ca la sfârșitul primei săptămâni să se ajungă la la 6-7 ore.

Pasunatul pe lucerniere si trifoistii trebuie sa se faca cu multa atentie. Vacile vor primi inainte de pasunatul pe lucerniere un tain de fibroase, iar pasunarea acestora se face numai dupa ce se evapora roua, in timp redus si cu atentie.

Cele mai bune pasuni sunt cele naturale, compuse din graminee si leguminoase, cu relatie proteica 1/7-1/8. Pasunatul organizat pe parcele si prin rotatie mareste cu 25-30% eficienta pasunii. Pasunatul dureaza 10-12 ore pe zi.

In timpul verii, vacile pasc dimineata pe racoare, seara sau chiar noaptea. In majoritatea regiunilor tarii, nutretul verde se realizeaza in cantitati suficiente numai prin introducerea conveierului verde (culturile din conveier sunt diferite, dupa zona geografica).

In timpul verii, vacile consuma si cantitati mari de apa 40-60 l/zi, ele vor fi adapate din 3 in 3 ore. Putem spune ca atat pe timp de iarna cat si vara, pe langa hrana, o importanta deosebita pentru vacile de lapte o reprezinta apa. Daca lipsa periodica a hranei poate fi suportata de vacile pentru lapte, lipsa apei este foarte greu suportata si imediat se resimte prin scaderea productiei de lapte.

Apa este absolut necesara pentru desfasurarea normala a metabolismului in ansamblu si in mod special pentru sinteza laptelui, care are in compozitie sa un procent foarte ridicat de apa (87%). Cantitatea necesara fiecarei vaci pe timp de 24 de ore difera in functie de hrana consumata, de sezon, de productia de lapte etc. Pe timp de vara vacile au nevoie de apa in cantitati mai mari decat in timpul iernii, iar in functie de productie, vacile cu productii mari de lapte au nevoie de mai multa apa decat vacile cu productie scazuta. In raport de hrana consumata, s-a stabilit ca pentru 1 kg substanta uscata din furaje, sunt necesari 4-6 l/apa. Rezulta astfel un consum mediu zilnic de apa pe vaca furajata de 60-70 l, in unele cazuri el fiind mai mare, iar in altele mai scazut.

Sursele de apa utilizate pentru asigurarea adaparii vacilor pot fi: apa de izvor, de fantana, de rau si din panza freatica. Cel mai frecvent, in fermele de vaci se asigura apa din panza freatica, iar in taberele de vara se asigura apa din izvoare, fantani si rauri. Temperatura apei trebuie sa fie in jurul a 12°C si nu mai mare de 16°C, dar nici mai mica de 9°C. Se poate spune ca adaparea vacilor reprezinta o latura a tehnologiei la fel de importanta ca si hranirea si trebuie sa se faca in mod corespunzator.

Tocanita cu carne de vitel si legume

Postat la data 6/05/16, de catre Delia Onofrei

Ingrediente:

  • 600-700 g carne de vitel
  • 1 ceapa mare
  • 2 linguri de ulei
  • 1 morcov
  • 1/2 ardei gras
  • 1 tija de telina
  • sare
  • piper
  • 1 lingurita delikat de legume
  • 1 lingurita de boia
  • 1 lingurita de faina
  • 50 ml lapte
  • 1 lingura de verdeata (telina, patrunjel)

Se prepara astfel:

  • Carnea de vitel se spala.
  • Apoi se sterge bine cu un servet.
  • Dupa aceea carnea se taie in cubulete potrivite.
  • Ceapa, morcovul si ardeiul gras se curata si se taie cubulete.
  • Tija de telina se taie tot cubulete.
  • Intr-un vas se pun 2 linguri de ulei la incins.
  • Apoi se adauga legumele taiate cubulete.
  • Se lasa la foc mic timp de cateva minute.
  • Dupa acest timp se pun bucatile de carne.
  • Se adauga boiaua, sarea si piperul.
  • Se lasa la foc mic pana ce se caleste si carnea putin.
  • Se toarna apoi 500 ml de apa clocotita.
  • Se lasa sa fiarba incet.
  • Daca bucatile de carne sunt fierte, se toarna in vas laptele amestecat cu faina.
  • Se mai lasa sa clocoteasca putin.
  • Se condimenteaza dupa gust.
  • Se ia de pe foc.
  • Se pune si verdeata tocata marunt.
  • Se lasa vasul acoperit, timp de 2-3 minute.
  • Tocanita gata preparata se serveste fierbinte.
  • Se adauga si cateva cuburi de cartofi fierti la servire si cu mamaliga calda ori paine.

Bineinteles, de la aceasta tocanita nu trebuie sa lipseasca la servire si muraturile.

Sheep Herding

Postat la data 8/04/16, de catre Catalin Mazilu

Carnea de vită și importanța ei în alimentație

Postat la data 1/04/16, de catre Delia Onofrei

Carnea are o importanta deosebita pentru buna functionare a organismului, mai ales in contextul unei vieti sportive, datorita continutului crescut de proteine de calitate superioara si de substante minerale.

Caracteristicile nutritionale ale carnii depind de provenienta animala a acesteia (specia animalului, hrana acestuia, anotimp, sexul si varsta animalului) dar si de modul de prelucrare si preparare a carnii pentru consum.

Carnea de vita

Carnea slaba de vita este bogata in calciu, fier si acid folic. Continutul mare de fier o face recomandabila pentru persoanele slabe sau sportivilor ectomorfi, mai ales daca nu este preparata termic in mod prelungit. Continutul mare de zinc contribuie la mentinerea unui sistem imunitar puternic, iar continutul de vitamina B12 o face eficienta in preventia cancerului de colon.

Carnea de vita are un continut mare de colesterol, mai ales cea provenita de la animalele tinere. Diferenta din punct de vedere al continutului caloric intre carnea grasa de vita (267 kcal/100 g) si cea slaba (116 kcal/100 g) este foarte mare, si trebuie tinut cont de acest lucru in alimentatie.

Carnea de vitel este mai greu digerabila din cauza continutului mare de colagen.

Continutul carnii in substante nutritive (calculat pentru 100g carne):

ALIMENTUL (100 grame) PROTEINE GLUCIDE LIPIDE CALORII
carne de vaca slaba 21 0,5 3,5 116
carne de vaca grasa 18,5 0,3 17,5 267

Ciorbă cu rasol de vită

Postat la data 18/03/16, de catre Delia Onofrei

 

INGREDIENTE

  • 1 kg rasol de vita
  • 1 l bors de putina
  • 2 cartofi mari
  • 1 ardei gras verde
  • 1 ardei gras rosu
  • 1 ceapa alba mare
  • 1 ceapa rosie mare
  • 2 fire de ceapa verde
  • 1 morcov
  • 1 pastarnac
  • 1 dovlecel
  • o bucata de telina
  • 2-3 rosii
  • o cana cu suc de rosii
  • condimente dupa gust: sare, cimbru
  • verdeturi: loboda, leustean, patrunjel
  • optional: ardei iute si smantana pentru servit
Portii: 12
Timp de preparare: sub 120 minute

MOD DE PREPARARE RETETA Ciorba cu rasol de vita:

Carnea, spalata bine in prealabil, o taiem in cuburi potrivite ca marime si o punem la fiert in apa rece, impreuna cu osul, adunand spuma formata. In timp ce fierbe carnea, tocam legumele dupa bunul plac si le calim in putin ulei.
Le adaugam in ciorba, iar cand carnea a fiert suficient, punem si cartofii taiati cuburi si lasam pe foc cam 20 de minute. Potrivim de gust cu sare si putin cimbru, adaugam sucul de rosii si borsul si lasam sa mai fiarba cat sa dea intr-un clocot-doua. Dupa ce am luat ciorba de pe foc se presara verdeturile tocate marunt.
Se serveste cu smantana si ardei iute.
Sa aveti pofta!

Învaţă cum să alegi şi cum să găteşti carnea de viţel

Postat la data 1/03/16, de catre Anca Sulea

O bucată de carne de vită poate proveni de la un viţel de lapte, de la un viţel tânăr, precum şi de la un bou ori de la un taur sau de la o viţică ori o vacă. Din al treilea volum “Carne, pasăre şi vânat. Prepararea sosurilor” vei afla câteva ponturi despre gătitul cărnii de viţel.

Carnea de viţel e cea în care puiul vacii are de la câteva săptămâni până la câteva luni. Diferitele denumiri date viţelului în măcelărie ajută la stabilirea calităţii cărnii: viţel care suge lapte, viţel crescut cu lapte integral, viţel de tăiat sau care paşte.
O carne de viţel de calitate trebuie să fie albicioasă sau rozdeschis, fermă şi uşor acoperită de o grăsime albă. Viţelul de mamă suge exclusiv la uger; dă o carne albă, moale şi gustoasă. Viţelul crescut cu lapte integral este hrănit cu lapte, dar acesta poate fi industrial (lapte praf).
Alimentaţia viţeilor pentru tăiat este alcătuită din lapte praf, cereale şi suplimente alimentare; carnea lor este mai puţin deschisă la culoare şi mai puţin gustoasă. Viţelul care paşte e mai mare decât viţelul de lapte; carnea lui e mai intens colorată şi mai tare.

E clasificată în trei categorii

În funcţie de amplasarea pe animal, deci după cantitatea de tendoane şi de colagen:
Bucăţi de calitatea întâi: se situează pe partea dorsală şi deasupra membrelor posterioare. Sunt bucăţi moi, care permit o gătire scurtă şi rapidă: pot fi sotate, făcute pané, la cuptor sau pe grătar. Muşchiul, nuca mare şi nuca mică, cotletul, fricandoul sunt bucăţi de calitate care se gătesc întregi sau tăiate în cotlete, escalopuri, medalioane…
Bucăţi de calitatea a doua: se găsesc la greabăn şi pe coaste. Pieptul, spata şi fleica sunt bucăţi de consistenţă medie şi au nevoie de o gătire mai lungă: tigaie, poşare, brezare, ragut.
Bucăţi de calitatea a treia: corespund extremităţilor şi picioarelor (gât, picioare, piept…). Trebuie să fie gătite lent şi mult timp, ca să devină moi: poşare, brezare şi ragut. Capul, botul, gâtul şi picioarele trebuie fierte mai multe ore.

Bine de ştiut

Carnea de viţel se consumă de preferinţă rozé; dacă e prea făcută, carnea se usucă. În multe situaţii este necesar să se dea bucăţile prin făină înainte de a fi supuse prelucrării termice.

Antricot de vita la gratar

Postat la data 11/02/16, de catre Delia Onofrei

Ingrediente

2 felii antricot de vita maturata de 2 cm grosime (de cca 300 gr fiecare)
1 lingurita piper cu lamaie (sau piper negru si piper verde in proportii egale)
4 lingurite ulei
1 crenguta rozmarin
1 catel usturoi
1 cubulet de unt
1/4 lamaie
sare

Portii: 2

Preparare

  1. Feliile de antricot se taie perpendicular pe fibra, obligatoriu! Seara se presara sare peste feliile de antricot. Se lasa la frigider pana a doua zi, cand vor fi preparate.
  2. Se scot antricoatele din frigider si se presara din belsug cu piper cu lamaiemacinat mare (sau piper negru si piper verde macinat mare) pe ambele parti. Se pune cate o lingurita de ulei de fiecare parte si se maseaza cu mana, pana partea e bine unsa. Se lasa carnea pe blatul de lucru 1/2 ora.
  3. Se incinge tigaia grill (fara grasime) pentru 3 minute, la foc mare.
  4. Se aseaza cotletele in tigaie si se lasa sa se prajeasca nemiscate timp de 2 minute (daca le doriti mediu facute) sau 3 minute (daca le doriti bine facute). Se intorc si se lasa si pe cealalta parte acelasi timp (2 sau 3 minute).
  5. Imediat ce le-ati intors, introduceti catelul de usturoi intr-o furculita, taiati-l putin la un capat si cu acea parte frecati bine carnea pe deasupra. Apoi, loviti carnea pe toata suprafata cu crenguta de rozmarin. Si la final, introduceti cubul de unt in furculita si treceti-l scurt pe toata suprafata carnii.
  6. Scoateti carnea pe o farfurie incalzita. Lasati-o sa stea 2-3 minute (obligatoriu).
  7. Asezati carnea pe farfurii preincalzite.
  8. In farfuria in care a stat carnea, veti vedea mult suc de pe carne. Stoarceti lamaia deasupra si numarati 10 picuri, apoi cu o furculita amestecati sucurile din farfurie. Turnati sucul rezultat peste cele doua bucati de carne.
  9. Serviti imediat, cel mai bun e cald.

 

Dezosarea automata a vrabioarei

Postat la data 6/01/16, de catre andrei

Carnea de vita in nutritia umana

Postat la data 9/12/15, de catre Delia Onofrei

 

 

IMG_20651

In general, carnea este un aliment fundamental si indispensabil nutritiei umane. Cea de vita slaba contine cea mai mare cantitate de creatina, substanta raspunzatoare pentru cresterea masei musculare, ofera forta si energie (cea mai slaba este pulpa de vita sau de vitel) si e bine sa fie consumata de doua ori pe saptamana. Ratia zilnica a carnii in alimentatia omului se recomanda a fi de 100-200 g.

 

Carnea de vita este clasata pe locul 3 alaturi de cereale si seminte, ca fiind un produs bogat in fier. Este considerata alimentul cu cea mai mare cantitate de substante nutritive. Ajuta sistemul muscular sa devina mai puternic si mai sanatos.
Carnea de vita este bogata in zinc si in acid linoleic conjugat, care are rolul de a inhiba dezvoltarea tumorilor si de a preveni aparitia cancerului. Totodata, cancerul de colon poate fi prevenit de vitamina B12 pe care carnea de vita o contine.
carne de vita

Carnea de vita este foarte delicioasa, oferind numeroase beneficii. Pe langa faptul ca este bogata in proteine, este totodata incarcata de nutrienti esentiali, cuprinzand minerale, vitamine din grupul B care ajuta la producerea celulelor rosii si la metabolismul proteinelor, contribuind la cresterea masei musculare, fara aport de grasime. In culturism, carnea de vita ocupa un loc important la fiecare masa principala a zilei (micul dejun, pranz, cina, chiar si la gustari).

Carnea de vita slaba contine 5 % grasimi. Mai mult, are in componenta acidul linoleic conjugat (CLA). Acesta are un rol important in arderea grasimilor si in impiedecarea depunerii acestora pe abdomen sau coapse.

Spre deosebire de celelalte tipuri de carne rosie (porc, miel), carnea de vita are cel mai slab continut de grasimi saturate si colesterol fiind considerata cea mai nutritiva. Conform medicinii traditionale chineze, prin mireasma dulce si energia neutra, carnea de vita este adesea folosita in tratamentul afectiunilor splinei ori stomacului.

Nici carnea de vita nu contine fibre. Din metabolismul carnii nu rezulta nici un fel de reziduuri solide si, ca urmare, bolul alimentar trebuie completat cu legume proaspete si cereale, altfel exista riscul ca un regim bogat in carne sa fie urmat de constipatie. Consumata in exces, aceasta ingrasa. Cantitatile mari de carne favorizeaza aparitia cancerelor digestive. Riscul de cancer de colon este de trei ori mai ridicat la marii consumatori de carne rosie, deoarece nu contine fibre alimentare, care protejeaza colonul si usureaza digestia.Supa concentrata de vita este recomandata ca aliment zilnic pentru suferinzii de diaree cronica. Ficatul de vita este un fortifiant al functiei hepatice, contribuind si la tratarea glaucomului.

Depozitare automata produse congelate

Postat la data 1/12/15, de catre andrei

Vita la cuptor in suc propriu

Postat la data 30/11/15, de catre Delia Onofrei

Vita la cuptor in suc propriu

Vita la cuptor in suc propriu

500 gr ceafa de vita/manzat
1 ceapa medie
2 catei usturoi
1/2 legatura patrunjel
cateva ace de rozmarin
1 lingura capere
1 lingurita pasta de ansoa (sau 2 fileuri de ansoa in ulei)
50 ml vin alb sec
2 linguri ulei
piper

Portii: 2-3

Preparare
Vita la cuptor in suc propriu

  1. Ceafa se taie felii groase de 2-3 cm, perpendicular pe fibra. Daca caperele si fileurile de ansoa sunt in sare, le desarati 15 minute in apa rece.
  2. Ceapa se toaca marunt. Deasupra ei se striveste usturoiul. Se toaca fin patrunjelul si rozmarinul (cam 15 ace de rozmarin puneti, doar cat sa dea o aroma fina sosului). Se pun toate la un loc pe tocator, se adauga si caperele si pasta de ansoa si se toaca totul cu cutitul pana obtinetiun amestec bine maruntit.
  3. Se alege un vas care merge la cuptor suficient de mare incat sa cuprinda carnea pe doua straturi (am folosit o caserola de 18 x 12 cm). E important sa nu folositi un vas mai larg. E preferabil sa fie mai inghesuita carnea decat sa aveti spatiu ramas.
  4. Se unge fundul vasului cu 1 lingura de ulei.
  5. Se aseaza jumatate din feliile de vita in vas, una langa alta. Se presara carnea cu jumatate din tocatura de ceapa. Se aseaza deasupra restul feliilor de vita. Se presara deasupra restul de tocatura.
  6. Se presara putin piper deasupra si se stropeste cu 1 lingura de ulei. Se toarna vinul pe marginea vasului.
  7. Se acopera vasul cu folie sau capac si se da la cuptor, la 150C timp de 2 ore.
  8. Dupa acest timp ridicati folia/capacul si veti vedea ca sucul acopera complet carnea. Dati vasul la cuptor inca 1 ora, de data asta neacoperit. Verificati dupa acest timp sa fie foarte moale carnea, sa se rupa usor cu furculita, altfel o mai lasati la cuptor pana e moale.
  9. Se serveste cu cartofi fierti si patrunjel tocat. Ce ramane se poate pastra la frigider si reincalzi, dar sa fiti atenti sa fie acoperita carnea de sos, altfel se usuca.

Postat la data 26/11/15, de catre Liliana Serediuc

Tocanita de vita stroganoff (beef stroganoff)

Este o mancare simpla in care se foloseste carne de vita taiata fasii subtiri. Daca nu aveti carne de vita bine marinata va recomand sa folositi carne tocata de vita pentru aceasta reteta.

 

Ingrediente:

- 6 linguri de unt
– 300 g carne de vita taiata fasii sau carne tocata
– 1/3 cana ceapa verde taiata rondele
– 200 g de ciuperci taiate in cubulete
– Sare/piper
– 1/8 lingurita nucsoara
– 1/2 lingurita tarhon
– 1 cana de smantana la temperatura camerei

Preparare:

Etapa 1: Se caleste carnea in 3 linguri de unt la foc mediu, pana e facuta, adaugand putina sare si piper. Apoi se scoate carnea si se pune deoparte intr-un bol.

Etapa 2: In uleiul ramas in tigaie, se caleste ceapa. Cand ceapa e transparenta se aseaza peste carne in bol.

Etapa 3: Se curata tigaia.

Etapa 4: Se adauga celelalte 3 linguri de unt si se calesc ciupercile la foc tare cam 4 minute, adaugand si restul mirodeniilor.

Etapa 5: Apoi, reduceti focul la minim si adaugati smantana peste ciuperci. Nu lasati sa fiarba smantana, ci adaugati carnea si ceapa, mai adaugati sare daca e nevoie si serviti cu paste sau orez.

 

Alimentatia vacilor

Postat la data 19/11/15, de catre Delia Onofrei

Particularitatile valorificarii hranei.

Bovinele au cateva particularitati de hranire diferite de ale altor categorii de animale date de specificul consumului si al digestiei. Prin capacitatea mare a tubului digestiv, in special a rumenului, bovinele pot consuma cantitati mari de nutreturi de volum, uneori exclusiv mai ales la niveluri mici de productie. Particularitatile de hranire la bovine sunt date in special de specificul digestiei sub actiunea microflorei, indeosebi la nivelul rumenului. Este vorba de procese complexe de degradare si de sinteza prin intermediul carora bovinele isi asigura cea mai mare parte din elementele nutritive.
Procesele fermentative antreneaza toate substantele organice componente ale nutreturilor (glucide, lipide, proteine). Digestia glucidelor presupune un intreg sir de reactii cu un numar mare de compusi intermediari, finalizandu-se in produsii unui amestec de acizi grasi volatili: acetic, propionic, butiric, in cantitati mai mici (izo)valerianic, izobutiric. La ratii obisnuite proportia acidului acetic este de 60-70%, propionic 15-20%, butiric 10-15%.
Principalul factor care determina proportia in acizi grasi volatili este structura ratiilor. De exemplu, la folosirea unor ratii cu mai multe fanuri si grosiere, ponderea acidului acetic creste, in timp ce la folosirea unor ratii mai bogate in concentrate creste ponderea acidului propionic si butiric.

Ratii pentru taurii de reproductie

Stabilirea necesarului

Necesarul se stabileste in functie de varsta, greutate corporala, stare de intretinere, temperament, intensitatea folosirii la monta etc.
Necesarul de energie se stabileste separat pentru intretinere si separat pentru activitatea de reproductie, dupa care se insumeaza. Astfel, la 1UN\100 Kg GV (necesarul energetic pentru intretinere), se adauga 0.5 UN pentru fiecare monta efectuata.
Pentru celelalte elemente nutritive necesarul se stabileste global, in functie de necesarul de energie, asigurandu-se pentru fiecare UN, urmatoarele valori:

• 110-120 g PBD
• 7-8 g calciu
• 5-6 g fosfor
• 50 mg caroten

Nutreturi recomandate si cantitati

In general, in alimentatia taurilor trebuie introduse acele nutreturi care au o influenta favorabila asupra activitatii de reproductie. Sunt contraindicate nutreturile cu valoare nutritiva mica, de caliatate slaba, mucegaite, inghetate etc.
In perioada de stabulatie se recomanda fanuri (fanul d lucerna, fanul de trifoi, fanul d borceag de buna calitate) in cantiate de 7-11 Kg\animal\zi. Nu este indicata folosirea grosierelor. Ca suculente se pot folosi silozurile si sfecla furajera (7-11 Kg), de asemenea morcovul este indicat pentru asigurarea necesarului in caroten (4-5 Kg). Se mai pot da in alimentatie si nutreturi combinate in cantitati de 4-5 Kg\animal\zi taratele de garu, ovaz, orz, porumb, mazare, srot de floarea-soarelui, srot de soia, fainuri animale – pot fi administrate. Sarurile minerale (carbonat de calciu, fosfat dicalcic etc) se incorporeaza fie in concentrate, fie in brichete de lins, puse la dispozitia animalelor.
In perioada de vara este indicata introducerea fanurilor in alimentatia taurilor vara pentru preintampinarea timpanismului ( in cazul folosirii in ratii a leguminoaselor perene verzi) si de asemenea ele asigura necesarul de substanta uscata.Fanurile se administreaza in cantitate de 3-5 kg\zi. Nutreturile verzi se pot administra la grajd (palite) sau direct prin pasunat (25 kg\zi). Nutreturi recomandate: lucerna, trifoiul, borceagurile, gramineele perene etc.

Vacile de lapte

Stabilirea necesarului

Necesarul se stabileste in functie de greutatea corporala, productia de lapte scontata, continutul in grasime al laptelui, faza lactatie etc.
Necesarul pentru intretinere, raportat la 100 Kg GV, este: 1 UN, 60 grame PBD, 5 grame Ca, 5 grame P, 20 mg. caroten. Necesarul pentru productie. Pentru fiecare kg. de lapte produs, cu 3,5% grasime, se asigura, in medie: 0.5 UN, 60g. PBD, 3g. Ca, 2g. P, 15mg. caroten. La un procent de grasime de 3%, necesarul este de 0.45 UN si 55g PBD\Kg lapte, iar la 4% grasime se asigura 0.55 UN si 65g PBD\kg lapte.
In legatura cu faza de lactatie, este stiut ca vacile, in prima parte a lactatiei, (pana la 10 saptamani) au un apetit mai redus si scad in greutate. In acest sens se reduce norma dee SU cu 2-3Kg.
De asemenea, trebuie cunoscuta variatia greutatii corporale a vacilor in functie de stadiul lactatiei. Pierderea in greutate a 1Kg este echivalenta cu 2.8 UN. Pentru depunerea unui Kg in greutate este necesar: 3.4 UN, 300g PBD, 18g Ca, 9g P

Saptamana de lactatie
Schimbarea in greutate (kg\zi)
Schimbarea greutatii pe 10 saptamani (kg.)
Efectul net asupra greutatii corporale (kg)
0 – 10
- 0.5
- 35
- 35
11 – 20
0
0
- 35
21 – 30
+ 0.5
+ 35
0
31 – 40
+ 0.5
+ 35
+ 35
41 – 52
+ 0.75
+ 63
+ 98
Modelul variatiei in greutate la vacile de lapte

Necesarul de SU la vacile de lapte se poate stabili fie pornind de la volumul normal al ratiei (2,5-3 Kg SU\100 kgGV), fie folosind urmatoarea relatie:

SU (KG\zi) = 0.025 G + 0.1 Y

unde: G= greutatea corporala (kg)
Y= productia de lapte (kg\zi)

Nutreturi recomandate si cantitati

In perioada de stabulatie se recomanda fanuri (fanul de lucerna, fanul de trifoi, fanul de borceag). La productii mai mici de lapte se pot da si grosiere (coceni de porumb, paie etc.). Porumbul siloz este suculentul de baza (21-26Kg\cap\zi), se mai poate administra si sfecla de zahar (10-15Kg), sfecla furajera (20-25Kg), cartofi (15-20Kg), borhot de bere 910-15Kg). In total suculentele de iarna trebuie sa nu depaseasca 30-35Kg\cap\zi (cu exceptia vacilor de mare productie).
In perioada de vara se admninistreaza nutreturi verzi, dar cel mai indicat este scoaterea animaleleor pe pasune.

Vacile gestante

Stabilirea necesarului vacile gestante se hranesc diferential numai in ultima parte a gestatiei, respectiv in ultimele 2 luni, corespunzator repausului mamar. In primele 7 luni, se hranesc ca vaci de lapte, in functie de productie.
Necesarul se stabileste in functie de varsta, greutate corporala si faza gestatiei.
Necesarul de energie se poate stabili separat (pentru intretinere si pentru gestatie) sau global. In primul caz, la necesarul de energie pentru functii vitale de 1 UN\100Kg GV se asigura un supliment de 2-3 UN ( 2 UN pentru luna a-8-a de gestatie si 3 UN pentru luna 9 ). In cel de-al doilea caz, cand necesarul de energie se stabileste global, se acorda 1.5-1.6 UN\Kg.
Necesarul pentru celelalte substante nutritive se stabileste global, la fiecare UN, calculata ca necesar energetic, asigurandu-se: 100-110 g PBD, 8-10 g Ca, 6-7 g P, 5 g sare, 50 mg caroten

Vitei 0 – 6 luni

a) Subperioada colostrala, aceasta dureaza 6-7 zile, avand ca punct de plecare momentul fatarii. Hrana exclusiva este colostrul. Colostrul are o compozitie chimica si o valoare nutritiva total diferita de a laptelui integral. Poate fi consumat ca un aliment complet care nu poate fi inlocuit in primele zile de viata. Continutul ridicat in gamaglobuline nfera colostrului proprietati imunologice. Numai prin intermediul colostrului viteii se pot apara de boli pentru ca in primele zile de viata ei nu pot produce anticorpi.. Colostrul este o sursa foarte concentrata de vitamina A care permite viteilor sa se apere de influentele neonatale. Are rol laxativ prin continutul ridicat in grasime si prin faptul ca stimuleaza peristaltismul intestinal. Prin rolul sau laxativ determina eliminarea meconiului (produsul de dezasimilatie al viteilor din perioada intrauterina).
Primul tain de colostru se recomanda a se administra la 1-2 ore de la fatare insa nu mai tarziu de 6 ore dupa fatare. Cantitatea de colostru ce trebuie administrata in aceasta perioada este de 3-6 kg/zi.. In lipsa colostrului se cauta o vaca ce a fatat in aceeasi perioada. In lipsa ei se prepara un colostru artificial: 1Kg lapte integral, un galbenus de ou, o lingurita de ulei de ricin, vitamina A si antibiotice 10% din doza terapeutica; se administreaza la temperatura corpului o data pe zi. In ultimele doua zile de perioada colostrala viteii trebuie obisnuiti cu apa fiarta si racita la temperatura corpului.
b) Subperioada de alaptare propriu-zisa. Dureaza de la sfarsitul perioadei colostrale pana la intarcare (6luni). Intarcarea poate avea loc mai devreme (2-3luni). se pot practica 3 tehnologii de alaptare.
1. Cu lapte integral: – este specifica cresterii traditionale a viteilor (5-6 Kg lapte/zi) in 2-3 tainuri in corelatie cu numarul de mulsori. Catre sfarsitul subperioadei de alaptare cantitatea de lapte integral se reduce treptat pentru a putea fi suprimat.
2. Cu lapte smantanit: – se poate practica dupa ce viteii au fost hraniti cu lapte integral cel putin 1 luna. Trecerea trebuie facuta treptat printr-o perioada de tranzitie de 10 zile din care 1/2 kg lapte integral este inlocuit cu 1 kg lapte smantanit pana la inlocuirea totala.
Cantitatea de lapte smantanit este de 8-10 kg/zi. Se reduce treptat catre sfarsitul alaptarii. Viteii se pot intarca la 3 luni.
3. Cu substituenti de lapte:- este metoda cea mai folosita in ferme. Dupa subperioada colostrala se pot adauga substituenti sau se poate inlocui complet laptele. INLAVIT 25% PB, 20% GB. Laptele sau inlocuitorii de lapte nu constituie hrana exclusiva a viteilor. Se folosesc si alimente solide. Primele catre varste de 2 saptamani sunt nutreturile combinate. La o luna de zile se recomanda sa se introduca in hrana viteilor si fanuri de calitate pentru ca, in afara de aspetul economic, folosirea fanurilor are efecte favorabile asupra dezvoltarii rumenului si previne diareea. Silozurile de calitate pot fi folosite la circa 2 luni. Se recomanda silozuri cu un continut ridicat in SU (30-35%).

Tineret femel de reproductie 6-12 luni

Hranirea vitelelor are la baza doua principii importante:
– atingerea unei greutati optime in momentul primei monte
– pregatirea viitoarelor performante productive (dezvoltarea rumenului si diferentierea tesutului glandular mamar). Pana la 6 luni se poate practica un nivel ridicat de hranire care sa le permita realizarea unor sporuri mari (800-900 g/zi) fara afectarea dezvoltarii rumenului si tesutului glandular mamar. Intre 6 luni si prima monta se recomanda un nivel moderat de hranire (600-700g/zi). In preajma primei monte pana la fatare, vitelele sunt hranite din nou cu cantitati mari de hrana fara afectarea dezvoltarii tesutului glandular mamar. Insa in situatiile cand fatarea se programeaza dincolo de 30 de luni din motive economice, pe timpul iernii vitelele se hranesc cu cantitati mari de nutreturi de volum (fara concentrate) cu sporuri de 300-500 g/zi 9fanuri: 1,5-2 Kg/100Kg GV; nutreturi verzi: 6-8 Kg/100Kg GV; concentrate: 1,5 Kg/cap/zi. Acolo unde silozurile se produc usor, ele se pot administra in vederea inlocuirii fanurilor: 3-4 Kg/100 Kg GV.

Taurine la ingrasat (tineret si adulte)

Vacile, dupa incheierea ciclului productiv (4-6 vitei fatati), se supun unui proces de refacere. Procesul de reconditioanare dureaza 3-4 luni. Vacile primesc in ratii nutreturi de volum 70% si concentrate 30%.
Hranirea tineretului taurin supus ingrasarii. de obicei, pentru ingrasare se folosesc masculi necastrati pentru ca ei au o viteza de crestere mai mare si pentru ca depun mai putina grasime in carcasa. Castrarea este absolut necesara la greutati mai mari de 500 Kg. Ingrasarea tineretului taurin se efectueaza in 3 sisteme:

1. In sistemul intensiv: sunt 3 tehnologii de ingrasare:
a) baby-beef: pe baza de orz. Sacrificarea la 300 Kg
b) baby-beef clasic: ritm de crestere continuu la nivel maxim de crestere determinat de potentialul genetic. In aceste conditii hranirii presupune folosirea unor ratii foarte concentrate din punct de vedere nutritiv. Silozurile se folosesc cel mai adesea sau semisilozurile de porumb sau ierburi. Ponderea concentratelor in ratie este destul de ridicata (50-60%), pana la limita aparitiei tulburarilor digestive. Este greu de precizat cantitatea de nutreturi folosita. Se administreaza la discretie. Sacrificarea animalelor are loc in orice situatie sub 20 luni in functie de cerintele pietii. aca piata permite absorbtia animalelor mai grase sacrificarea poate avea loc catre 20 luni, cand se ating greutati de 550-600 Kg. Daca nu sacrificarea se face la 300-350Kg. se consatta sporuri de peste 1kg/zi
c) ultra baby-beef (pentru carne alba) se supun numai masculii. Dupa perioada colostrala hranirea se face numai cu lapte si cu substituenti de lapte pana la 3-4 luni cand ating 150-200 Kg. 1kg spor se realizeaza cu 1,4-1,5Kg lapte praf in dilutie de 1/9-1/10.

2. Sistemul semiintensiv se caracterizeaza printr-o crestere discontinua dar sustinuta. Se urmareste o valorificare mai buna a pasunii. Sacrificarea are loc la 20-30 luni (600-650 Kg). Acest tip de ingrasare se foloseste numai la taurasii castrati si tineretul femel respins de la reproductie apartinand numai raselor de carne. Se intinde pe mai multe sezoane de pasunat (peste 30 luni). Nutreturile de volum (pasunatul pe timpul verii) constituie hrana exclusiva. Cu cateva luni inainte de sacrificare se recomanda includerea unor cantitati modeste de concentrate.

10 motive sa mananci carne de vita

Postat la data 17/11/15, de catre Marian Barbieru

carne-shutterstock

Cele mai noi trenduri in culturism sunt dietele fara carbohidrati pentru definire, si inlocuirea carnii de pui sau peste cu vita. Probabil ca vechii culturisti, precum Arnold Schwarzenegger sau Franco Columbu sunt amuzati de noile “descoperiri” de pe scena culturismului actual, ei mancand carne de vita in cantitati uriase in zilele lor de glorie, cu mult inainte ca stiinta sa confirme ceea ce se dovedise deja empiric: pentru rezultatele cele mai bune trebuie sa incluzi carnea de vita la una sau doua mese din zi.

Daca ai nevoie de mai multe argumente ca mancatul de carne de vita pune ceva carne pe tine, iata 10:

1) Carnea de vita contine creatina

Carnea de vita este eficienta in a construi masa musculara si forta pentru ca are un continut mai ridicat de creatina decat orice alt aliment. Creatina este sursa de energie a muschilor pentru primele secunde dintr-un exercitiu cu greutati. Si iti permite sa te antrenezi mai mult timp si mai intens prin alimentarea rezervelor de adenozin trifosfat (ATP).

2) Carnea de vita contine carnitina

Pestele si puiul sunt extrem de sarace atat in creatina cat si in carnitina. Vita, de cealalta parte, este plina cu amandoua. Carnitina sustine metabolismul normal al grasimilor, poate duce indirect la cresterea secretiei de testosteron si sustine si metabolizarea aminoacizilor cu lanturi ramificate (BCAA), cei mai importranti aminoacizi pentru un culturist.

3) Carnea de vita contine potasiu si proteine

Potasiul este un mineral care lipseste din dieta multor culturisti. Nivele scazute de potasiu duc la incetinirea sintezei proteinelor, precum si la incetinirea producerii hormonului de crestere si a IGF-1 (ambii hormoni foarte anabolici). Vita este si foarte bogata in proteine de calitate. O friptura de vita de 150 grame are in medie 22 de grame de proteine de cea mai buna calitate.

4) Carnea de vita contine alanina

Alanina este un aminoacid care este intrebuintat pentru a crea zaharuri din proteinele provenite din alimente. Daca urmezi o dieta saraca in carbohidrati alanina te salveaza, furnizand muschilor energia necesara pentru antrenamente. Frumusetea alaninei este ca protejeaza muschii de a fi descompusi si folositi pentru energie.

5) Carnea de vita este o sursa saraca in grasimi si plina de CLA

Anumite sorturi de vita sunt sarace in grasimi. De exemplu, vrabioara (mai ales cea anterioara) are un nivel de grasimi comparabil cu pieptul de pui fara piele. Mai puneti la socoteala si faptul ca vita este plina de acid linoleic conjugat (CLA), un antioxidant puternic, care combate catabolismul (descompunerea tesutului muscular) in timpul antrenamentelor dure. Mai mult, CLA impiedica depunerea excesiva a grasimilor pe abdomen si coapse.

6) Carnea de vita contine fier

Fierul este un mineral care se gaseste in sange, si abunda in carnea de vita. Exact invers sta treaba cu carnea de pui si curcan.

7) Carnea de vita contine zinc si magneziu

Zincul este un alt mineral antioxidant care contribuie la sinteza proteinelor si cresterea masei musculare. Ca si glutamina si vitamina B6, zincul intareste sistemul imunitar. Magneziul sustine sinteza proteinelor, creste forta musculara si imbunatateste eficienta productiei de insulina, principalul hormon anabolic al organismului.

8) Carnea de vita contine vitamina B6

Cu cat consumi mai multe proteine, cu atat trebuie sa adaugi mai multa vitamina B6 dietei tale. Exista suficienta vitamina B6 in carnea de vita sa ridice sistemul imunitar, ceea ce permite o mai buna recuperare dupa antrenamente concomitent cu sustinerea sintezei proteinelor si metabolismului.

9) Carnea de vita contine vitamina B12

Vitamina B12 este esentiala pentru producerea celulelor rosii; aceste celule furnizeaza oxigen muschilor. Ajuta si la metabolizarea reziduurilor ce raman in urma BCAA-urilor.

10) Carnea de vita ofera varietate

Pieptul de pui devine fad cand este mancat zi de zi, luni la rand. Carnea de vita ofera mai multe sorturi (vrabioara, pulpa, muschiulet, etc.) toate avand texturi diferite si gusturi aparte.

Nu imi ramane decat sa va urez pofta buna, si antrenamente intense!

Chifteluțe dietetice de vită la cuptor

Postat la data 6/11/15, de catre Liliana Serediuc

 

 

Chifteluțe dietetice de vită la cuptorTipul rețetei: Antreuri
Numarul de porții: 2 porții
Timpul de preparare: 10 minute
Timpul de gătire: 30 minute
Gata în: 40 minute
Dificultate: Foarte ușor
Printează pagina

Ingrediente:

500 g carne de vită (de preferat fără pielițe și grăsime)
2 căței de usturoi
o linguriță sare
piper negru proaspăt măcinat
1 lingură pătrunjel (verde tocat)
3 linguri mărar (verde tocat mărunt)
3 fire de ceapă verde
2 ouă
2 linguri ulei de măsline

Preparare:

Etapa 1: Carnea de vită se dă prin mașina de tocat.

Se amestecă cu pătrunjelul, mărarul și ceapa verde tocată mărunt.

Adăugăm sare, piper, cele două ouă bătute și usturoiul pisat.

Amestecăm bine până la omogenizare.

Formăm chifteluțe și le așezăm într-o tavă tapetată cu hârtie pergament.

Etapa 2: Se stropesc cu uleiul de măsline.

Se coc la 180 grade C pentru 25-30 minute, în cuptorul preîncălzit.

Se servesc cu salată verde.

Etapa 3: Poftă bună!